Isaia 1:2-4

Aud dar nu înţeleg, privesc dar nu văd şi nu înţeleg

Domnul Isus citează cuvintele prorocului Isaia atunci când Dumnezeu l-a trimis la poporul său care i-au întors spatele şi s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu.

Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… (Isaia 1:2-4)

De ce poporul nu aude, nu vede şi nu înţelege? Oare nu este din cauza păcatului şi a fărădelegilor din inima lor? Oare nu este din cauză că au dat afară pe Dumnezeu din viaţa lor şi s-au întors cu faţa înspre păcat? Oare să nu fie din cauza încăpăţinării şi îngâmfării faţă de cuvântul lui Dumnezeu pe care pretindeau că-L cunoşteau dar pe care nu-L împlineau? Acelaşi lucru se referă şi la oamenii religioşi din vremea Domnului Isus şi la cei din vremea noastră care pretind că cunosc pe Dumnezeu dar cu fapta îL tăgăduiesc. Ei au urechi dar nu aud, au ochi dar nu văd şi nu înţeleg pentru că şi-au împietrit inima prin alegerea pe care au făcut-o de-al respinge pe Mântuitorul, şi de-a continua jocul cu păcatul, respingând chemarea la pocăinţă care li se face în fiecare zi.